India încearcă să reducă riscul geopolitic prin diversificarea importurilor, investiții în producția internă și rezerve strategice. Problema este că, pe măsură ce economia și mobilitatea cresc, dependența de petrolul importat va crește și ea.

India își construiește securitatea energetică pe mai multe fronturi: cumpără petrol din tot mai multe țări, investește în producția internă, caută active petroliere în străinătate și își extinde rezervele strategice. Strategia reduce dependența de un singur furnizor, dar nu schimbă o realitate fundamentală: India va avea nevoie de tot mai mult petrol într-o lume în care Orientul Mijlociu va rămâne principala sursă de exporturi de țiței.

Potrivit unei analize comune a Confederation of Indian Industry și EY India, India ar putea deveni până în 2050 al doilea cel mai mare importator net de petrol din lume, după China, cu importuri nete care se apropie de 10 milioane de barili pe zi.

Pentru o economie cu 1,4 miliarde de locuitori, aceasta este mai mult decât o statistică energetică. Este o problemă de competitivitate, transport, industrie și politică externă.

90% din țițeiul procesat vine din import

Dependența este deja foarte ridicată. Producția internă de țiței a scăzut de la 28 milioane de tone în anul fiscal 2020-2021 la 25,7 milioane de tone în 2025-2026, în timp ce importurile au crescut de la 193,8 milioane la 246,4 milioane de tone. Astfel, importurile reprezintă acum 90,6% din țițeiul procesat în India, față de 87,4% în urmă cu cinci ani.

India nu încearcă însă să rezolve problema printr-o singură măsură.

Guvernul spune că țara importă în prezent țiței din peste 41 de state, din Orientul Mijlociu, SUA, Africa, America Latină și alte regiuni. Companiile petroliere de stat sunt încurajate să combine contractele pe termen lung cu achizițiile de pe piața spot, astfel încât să poată profita de diferențele de preț și să își păstreze flexibilitatea.

Este o strategie de reducere a riscului: dacă o sursă devine mai scumpă, inaccesibilă sau instabilă politic, există alternative.

Dar diversificarea nu înseamnă independență.

Rusia a schimbat harta importurilor

Înainte de războiul din Ucraina, Orientul Mijlociu furniza până la 65% din importurile de țiței ale Indiei. În anul fiscal 2024-2025, ponderea regiunii a coborât sub 50%, în principal pe fondul creșterii importurilor din Rusia.

Schimbarea arată cât de repede își poate adapta India strategia de aprovizionare atunci când prețurile și geopolitica o cer.

În același timp, ea nu elimină problema geografică. Orientul Mijlociu este estimat să rămână până în 2050 cea mai importantă regiune exportatoare netă de petrol din lume, exact în perioada în care necesarul de import al Indiei este așteptat să crească puternic.

Cu alte cuvinte, India poate schimba furnizorul. Nu poate schimba cu aceeași ușurință geografia pieței petroliere.

India caută petrol și în afara Indiei

O parte a strategiei se desfășoară deja peste granițe.

Companiile petroliere și de gaze de stat din India dețin participații în 45 de active din 21 de țări. În perioada aprilie-decembrie 2025, producția aferentă acestor active a ajuns la 14,5 milioane de tone echivalent petrol, reprezentând aproximativ 30,5% din producția internă a Indiei.

Guvernul folosește și diplomația economică pentru a facilita accesul companiilor indiene la active petroliere și gazeifere din străinătate.

În paralel, New Delhi a aprobat investiții de până la 840 miliarde de rupii, aproximativ 8,8 miliarde de dolari, pentru explorarea offshore în următorii cinci ani. Programul este estimat să contribuie la descoperirea a peste 600 milioane de tone echivalent petrol de noi rezerve.

Este o strategie cu două direcții: barili indieni acasă și barili indieni în străinătate.

Petrolul nu dispare. Își schimbă utilizatorii.

India își extinde rapid energia regenerabilă și urmărește neutralitatea climatică până în 2070. Dar tranziția energetică nu înseamnă, deocamdată, o scădere a consumului de petrol.

Consumul de produse petroliere a ajuns la 243 milioane de tone în 2025-2026, aproape dublu față de nivelul de 123 milioane de tone din 2006-2007.

Transportul este principalul consumator, reprezentând aproximativ 57% din consumul total de produse petroliere în 2024-2025. Creșterea transportului de mărfuri, a numărului de vehicule și a mobilității susține în continuare cererea.

În același timp, industria petrochimică și sectoarele unde alternativele electrice sunt încă limitate vor continua să consume cantități importante de petrol.

India nu este, așadar, o economie care renunță la petrol. Este o economie care încearcă să consume petrol mai eficient și să fie mai greu de afectat atunci când petrolul devine mai scump sau mai greu de procurat.

Rezervele strategice devin o a doua linie de apărare

Diversificarea furnizorilor este completată de rezervele strategice de petrol, concepute pentru a absorbi șocurile temporare ale aprovizionării și pentru a menține rafinăriile și piața internă funcționale în cazul unei întreruperi a fluxurilor internaționale.

Este o măsură cu atât mai importantă într-o piață în care geopolitica poate schimba rapid prețurile.

Pe 11 august, de exemplu, Brent s-a închis la aproximativ 88,91 dolari/baril, în timp ce piața urmărea evoluțiile legate de Iran și de traficul prin Strâmtoarea Hormuz. Pentru un importator de dimensiunea Indiei, asemenea mișcări nu rămân pe ecranele traderilor: ele se pot transforma în costuri pentru transport, industrie și consumatori.

Reziliența, nu independența

India nu pare să urmărească, cel puțin pe termen mediu, o independență petrolieră în sensul clasic. Datele arată că acest obiectiv ar fi dificil de atins în condițiile actuale.

Strategia este alta: mai mulți furnizori, mai multe contracte și mai multă flexibilitate, producție internă, active externe, rezerve strategice și, în paralel, investiții în energie cu emisii reduse.

Este o strategie pragmatică pentru o economie care va avea nevoie de petrol încă multe decenii.

Iar pentru piața mondială, implicația este importantă. Pe măsură ce cererea de petrol se deplasează tot mai mult spre Asia, ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu va continua să conteze nu doar pentru India, ci pentru prețul pe care îl plătește lumea întreagă pentru energie.

India își diversifică riscul. Nu poate însă diversifica și geografia petrolului mondial.